DECLARAȚIA TAROM DE CONFORMITATE CU LEGISLAȚIA CONCURENȚEI

CARE SUNT CONSECINȚELE NERESPECTĂRII LEGISLAȚIEI CONCURENȚEI:

Nesocotirea normelor de concurență poate să atragă consecințe semnificative atât pentru companii, cât și pentru persoanele fizice implicate. Acestea pot include:
amenzi substanțiale, de până la 10% din cifra de afaceri 
plata de despăgubiri către persoanele prejudiciate 
sancțiuni penale (antrenarea răspunderii penale a persoanei juridice, respectiv a oricărei persoane care exercită funcţia de administrator, reprezentant legal ori care exercită în orice alt mod funcţii de conducere într-o întreprindere pentru fapta de a concepe sau organiza, cu intenţie, vreuna dintre practicile interzise de lege – pedeapsa cu închisoare de la 6 luni la 5 ani ori cu amendă şi interzicerea unor drepturi) 
excluderea companiilor de la procedurile de achiziție publică
prejudicii de imagine.

CUI I SE APLICĂ LEGISLAȚIA CONCURENȚEI:

Normele în materie de concurenţă vizează activitatea oricărei întreprinderi sau asociații de întreprinderi – persoane fizice sau juridice, indiferent de cetățenie sau naționalitate – respectiv orice entitate angajată într-o activitate economică constând în oferirea de bunuri sau de servicii pe o piaţă dată, indiferent de statutul său juridic și/sau de modul de finanţare. 
Normele de concurență se aplică tuturor întreprinderilor, indiferent de dimensiunea acestora.
Normele în materie de concurență se aplică de asemenea actelor și faptelor autorităţilor şi instituţiilor administraţiei publice centrale sau locale, în măsura în care acestea, prin deciziile emise sau prin reglementările adoptate, intervin în operaţiuni de piaţă, influenţând direct sau indirect concurenţa, cu excepţia situaţiilor când asemenea măsuri sunt luate în aplicarea altor legi sau pentru apărarea unui interes public major.

ÎNȚELEGERILE ANTICONCURENȚIALE ȘI PRACTICILE CONCERTATE:

Sunt considerate anticoncurențiale acele înțelegeri / practici concertate între două sau mai multe întreprinderi, concurente sau neconcurente, care au ca obiect sau ca efect restrângerea, denaturarea sau eliminarea concurenței.
Conceptul de „înțelegere” are un sens larg și acoperă atât acordurile formale, cât și acordurile “informale”, respectiv orice fel de acord, fie că este scris sau verbal, expres sau tacit. 
Noțiunea de „practici concertate” se referă, în conformitate cu jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene, la o formă de coordonare între întreprinderi, prin care, fără să se fi ajuns la stadiul încheierii unui acord propriu-zis, o cooperare practică între acestea înlocuiește în mod intenționat riscurile aferente concurenței. 

Exemple:
Înţelegeri de tip “cartel”, respectiv înţelegerile sau practicile concertate între concurenți care urmăresc fixarea preţurilor, împărţirea pieţelor, a surselor de aprovizionare sau alocarea clienţilor, schimbul de informații comerciale sensibile (prețuri, liste de clienți, costuri, strategii de afaceri etc.), participarea cu oferte trucate la licitații.
Noțiunea de concurent cuprinde atât concurenții actuali, cât şi pe cei potențiali. Un operator economic este considerat concurent potențial pe o piață relevantă dacă acesta ar putea să efectueze într-un termen scurt investiții suplimentare sau să suporte alte costuri de transformare necesare astfel încât să intre pe acea piață.

Înţelegeri verticale, respectiv înțelegerile sau practicile concertate între întreprinderi care acționează la niveluri diferite ale lanțului de producție-distribuție, precum fixarea unui preţ minim sau fix de revânzare, fixarea adaosurilor sau reducerilor comerciale pe care le poate practica distribuitorul ori restrângerea teritoriului în care distribuitorul, respectiv clienții distribuitorului pot vinde bunurile sau pot presta serviciile sau a clientelei căreia i se poate adresa distribuitorul ori clienții acestuia. 

ABUZUL DE POZIȚIE DOMINANTĂ:

Legislația concurenței nu incriminează deținerea poziției dominante, ci exclusiv comportamentul unilateral al întreprinderii care ocupă o asemenea poziție și care are ca obiect sau ca efect restrângerea, denaturarea sau eliminarea concurenței. 
Legislația română prezumă că o întreprindere cu o cotă de piață mai mare de 40% se află în poziție dominantă. 
Exemple:
Folosirea în mod abuziv a unei poziţii dominante prin impunerea unor condiții de tranzacționare inechitabile, aplicarea în privința partenerilor comerciali de condiții inegale la prestații echivalente creându-li-se astfel dezavantaje concurențiale, limitarea producției, a comercializării sau dezvoltării tehnologice, condiționarea încheierii contractelor de prestații suplimentare nejustificate ori exploatarea stării de dependență.

Integritate instituţională

LEGISLAȚIA CONCURENȚEI LA NIVEL NAȚIONAL ȘI EUROPEAN 
O practică anticoncurențială poate fi examinată prin raportare atât la regulile Uniunii Europene, cât și la cele naționale, cu condiția ca aplicarea dreptului național să nu impieteze asupra efectului util al dreptului Uniunii Europene. 
Normele de concurență ale Uniunii Europene se aplică în mod direct în toate statele membre, dar şi în celelalte state care compun Spatiul Economic European, precum şi în Elveția. 
Regulile de concurenţă sunt explicitate de asemenea în legislaţia secundară națională și comunitară emisă în aplicarea normelor prevăzute în Legea concurenței nr. 21/1996, republicată, cu modificările ulterioare, respectiv a celor prevăzute în Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene.
Normele de concurenţă naționale se aplică actelor şi faptelor care restrâng, împiedică sau denaturează concurenţa săvârșite pe teritoriul României, precum şi celor săvârşite în afara teritoriului ţării, atunci când produc efecte pe teritoriul României. 
Normele de concurenţă ale Uniunii Europene se aplică actelor şi faptelor care pot afecta comerţul dintre statele membre şi care au ca obiect sau efect împiedicarea, restrângerea sau denaturarea concurenţei în cadrul pieţei comune.

EXTRASE RELEVANTE DIN LEGISLAȚIA NAȚIONALĂ:

Înțelegeri anticoncurențiale și practici concertate
Art. 5 din Legea concurenței nr. 21/1996, republicată, cu modificările ulterioare:
“(1) Sunt interzise orice înţelegeri între întreprinderi, decizii ale asociaţiilor de întreprinderi şi practici concertate, care au ca obiect sau au ca efect împiedicarea, restrângerea ori denaturarea concurenţei pe piaţa românească sau pe o parte a acesteia, în special cele care:
a) stabilesc, direct sau indirect, preţuri de cumpărare sau de vânzare sau orice alte condiţii de tranzacţionare;
b) limitează sau controlează producţia, comercializarea, dezvoltarea tehnică sau investiţiile;
c) împart pieţele sau sursele de aprovizionare;
d) aplică, în raporturile cu partenerii comerciali, condiţii inegale la prestaţii echivalente, creând astfel acestora un dezavantaj concurenţial;
e) condiţionează încheierea contractelor de acceptarea de către parteneri a unor prestaţii suplimentare care, prin natura lor sau în conformitate cu uzanţele comerciale, nu au legătură cu obiectul acestor contracte”.

Abuzul de poziție dominantă
Art. 6 din Legea concurenței nr. 21/1996, republicată, cu modificările ulterioare: 
“(1) Este interzisă folosirea în mod abuziv de către una sau mai multe întreprinderi a unei poziţii dominante deţinute pe piaţa românească sau pe o parte substanţială a acesteia. Aceste practici abuzive pot consta în special în:
a) impunerea, direct sau indirect, a preţurilor de vânzare sau de cumpărare sau a altor condiţii de tranzacţionare inechitabile;
b) limitarea producţiei, comercializării sau dezvoltării tehnice în dezavantajul consumatorilor;
c) aplicarea în raporturile cu partenerii comerciali a unor condiţii inegale la prestaţii echivalente, creând astfel acestora un dezavantaj concurenţial;
d) condiţionarea încheierii contractelor de acceptarea de către parteneri a unor prestaţii suplimentare care, prin natura lor sau în conformitate cu uzanţele comerciale, nu au legătură cu obiectul acestor contracte”.

Concentrări economice
Art. 9 din Legea concurenței nr. 21/1996, republicată, cu modificările ulterioare:
“(1) Se realizează o concentrare în cazul în care modificarea de durată a controlului rezultă în urma:
a) fuzionării a două sau mai multe întreprinderi independente anterior sau părţi ale unor întreprinderi; sau
b) dobândirii, de către una sau mai multe persoane care controlează deja cel puţin o întreprindere ori de către una sau mai multe întreprinderi, fie prin achiziţionarea de valori mobiliare sau de active, fie prin contract ori prin orice afte mijloace, a controlului direct sau indirect asupra uneia ori mai multor întreprinderi sau părţi ale acestora.
(2) Crearea unei societăţi în comun care îndeplineşte în mod durabil toate funcţiile unei entităţi economice autonome constituie o concentrare potrivit prevederilor alin. (1) lit. b).
(3) În măsura în care crearea unei societăţi în comun, reprezentând o concentrare potrivit prevederilor alin. (1), are ca obiect sau efect coordonarea comportamentului concurenţial al întreprinderilor rămase independente, o astfel de coordonare este evaluată în conformitate cu criteriile prevăzute la art. 5 alin. (1)-(3), precum şi cu cele ale art. 101 alin. (1) şi (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, pentru a se stabili dacă operaţiunea este sau nu compatibilă cu un mediu concurenţial normal”.

EXTRASE RELEVANTE DIN LEGISLAȚIA UNIUNII EUROPENE:

Înțelegeri anticoncurențiale și practici concertate
Articolul 101 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE):
 “(1) Sunt incompatibile cu piaţa internă şi interzise orice acorduri între întreprinderi, orice decizii ale asocierilor de întreprinderi şi orice practici concertate care pot afecta comerţul dintre statele membre şi care au ca obiect sau efect împiedicarea, restrângerea sau denaturarea concurenţei în cadrul pieţei comune şi, în special, cele care:
(a) stabilesc, direct sau indirect, preţuri de cumpărare sau de vânzare sau orice alte condiţii de tranzacţionare;
(b) limitează sau controlează producţia, comercializarea, dezvoltarea tehnică sau investiţiile;
(c) împart pieţele sau sursele de aprovizionare;
(d) aplică, în raporturile cu partenerii comerciali, condiţii inegale la prestaţii echivalente, creând astfel acestora un dezavantaj concurenţial;
(e) condiţionează încheierea contractelor de acceptarea de către parteneri a unor prestaţii suplimentare care, prin natura lor sau în conformitate cu uzanţele comerciale, nu au legătură cu obiectul acestor contracte”.

Abuzul de poziție dominantă
Articolul 102 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE):
 “Este incompatibilă cu piaţa internă şi interzisă, în măsura în care poate afecta comerţul dintre statele membre, folosirea în mod abuziv de către una sau mai multe întreprinderi a unei poziţii dominante deţinute pe piaţa internă sau pe o parte semnificativă a acesteia.
Aceste practici abuzive pot consta în special în:
(a) impunerea, direct sau indirect, a preţurilor de vânzare sau de cumpărare sau a altor condiţii de tranzacţionare inechitabile;
(b) limitează producţia, comercializarea sau dezvoltarea tehnică în dezavantajul consumatorilor;
(c) aplicarea în raporturile cu partenerii comerciali a unor condiţii inegale la prestaţii echivalente, creând astfel acestora un dezavantaj concurenţial;
(d) condiţionarea încheierii contractelor de acceptarea de către parteneri a unor prestaţii suplimentare care, prin natura lor sau în conformitate cu uzanţele comerciale, nu au legătură cu obiectul acestor contracte”.

EXCEPTĂRI INDIVIDUALE ȘI PE CATEGORII:

Interdicţiile prevăzute de art. 5 alin. (1) din Legea concurenței, respectiv de art. 101 alin. (1) TFUE nu se aplică înţelegerilor sau categoriilor de înţelegeri între întreprinderi, deciziilor sau categoriilor de decizii ale asociaţiilor de întreprinderi, practicilor concertate sau categoriilor de practici concertate, atunci când acestea îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii:
a) contribuie la îmbunătăţirea producţiei sau distribuţiei de mărfuri ori la promovarea progresului tehnic sau economic, asigurând, în acelaşi timp, consumatorilor un avantaj corespunzător celui realizat de părţile la respectiva înţelegere, decizie ori practică concertată;
b) impun întreprinderilor în cauză doar acele restricţii care sunt indispensabile pentru atingerea acestor obiective;
c) nu oferă întreprinderilor posibilitatea de a elimina concurenţa de pe o parte substanţială a pieţei produselor în cauză.
Categoriile de înţelegeri, decizii şi practici concertate, exceptate prin aplicarea prevederilor de mai sus, precum şi condiţiile şi criteriile de încadrare pe categorii sunt cele stabilite în regulamentele Consiliului Uniunii Europene sau ale Comisiei Europene cu privire la aplicarea prevederilor art. 101 alin. (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene anumitor categorii de înţelegeri, decizii ale asociaţiilor de întreprinderi sau practici concertate (denumite regulamente de exceptare pe categorii).
Înţelegerile, deciziile şi practicile concertate care îndeplinesc condiţiile de exceptare individuală sau care se încadrează în regulamentele de exceptare pe categorii, sunt considerate legale, fără a fi necesară notificarea acestora de către părţi şi emiterea unei decizii de către Consiliul Concurenţei sau Comisia Europeană, după caz.
Sarcina probei cu privire la îndeplinirea condiţiilor de mai sus revine întreprinderii sau asociaţiei de întreprinderi care invocă beneficiul unei exceptări individuale sau al exceptării pe categorii.
Pentru detalii puteți consulta regulamentele de exceptare pe categorii la următoarea adresă: https://ec.europa.eu/competition-policy/antitrust/legislation/block-exem…

AUTORITĂŢILE DE CONCURENŢĂ COMPETENTE:

Consiliul Concurenţei 
Autoritate administrativă autonomă, competentă să aplice regulile de concurenţă naţionale şi regulile de concurenţă europene ori de câte ori comerţul de pe piaţa din România sau dintre România şi ale state membre ale Uniunii Europene poate fi afectat de practici anticoncurenţiale.
Comisia Europeană 
Instituția comunitară este competentă să aplice normele de concurenţă ale Uniunii Europene în cazul oricărui acord, decizie a unei asociaţii de întreprinderi sau practici concertate, care poate afecta comerţul dintre statele membre. 

OBLIGAȚIA DE COOPERARE CU AUTORITĂȚILE DE CONCURENȚĂ:

Atât Consiliul Concurenţei, cât și Comisia Europeană au dreptul de a solicita documente şi informații şi au puteri sporite de investigaţie, putând desfăşura inspecții inopinate în orice spatiu, teren sau mijloc de transport deținut legal sau utilizat în activitatea companiei, inclusiv la domiciliul, terenurile sau mijloacele de transport aparținând conducătorilor, administratorilor, directorilor şi altor angajați.
Neconformarea întreprinderilor la solicitările Consiliul Concurenţei sau ale Comisiei Europene este sancționabilă cu amenda contravențională, astfel:
amendă de la 0,1% la 1% din cifra de afaceri totală din anul financiar anterior sancţionării, aplicabilă de Consiliul Concurenței, pentru următoarele fapte, săvârşite cu intenţie sau din neglijenţă de întreprinderi ori asociaţii de întreprinderi:
– furnizarea de informaţii inexacte, incomplete sau care induc în eroare într-o cerere, o confirmare, o notificare sau o completare la aceasta, în cazul concentrărilor economice; 
– furnizarea de informaţii inexacte, incomplete sau care induc în eroare ori de documente incomplete sau nefurnizarea informaţiilor şi documentelor solicitate de către Consiliul Concurenței în cazul plângerilor formulate şi a notificărilor privind concentrările economice;
– furnizarea de informaţii inexacte sau care induc în eroare, ca răspuns la o solicitare efectuată de inspectorii de concurență în vederea exercitării din oficiu a atribuțiilor;
– furnizarea de informaţii, documente, înregistrări şi evidenţe într-o formă incompletă în timpul inspecţiilor desfăşurate de către inspectorii de concurență pentru investigarea încălcărilor legii concurenței;
– refuzul de a se supune unei inspecţii desfăşurate de inspectorii de concurență.
amenda de până la 1% din cifra de afaceri totală din exercițiul financiar precedent, aplicabilă de Comisia Europeană întreprinderilor sau asociațiilor de întreprinderi atunci când, în mod intenționat sau din neglijență, acestea:
– furnizează informații inexacte, incomplete sau care induc în eroare sau nu furnizează informațiile în termenul stabilit, ca răspuns la o solicitare de informații adresată de către Comisie;
– prezintă registrele și celelalte documente solicitate privind afacerile în formă incompletă, în timpul inspecției desfășurate de Comisie;
– refuză să se supună inspecțiilor dispuse printr-o decizie adoptată de către Comisie;
– sigiliile aplicate de către reprezentanții oficiali sau alte persoane care îi însoțesc, autorizate de către Comisie, au fost rupte.